STRICTA OBSERVANTA TEMPLIERA
Ordinul Templului este restabilit şi reînnoit

 

 

 

Carl Gotthelf, freiherr von Hund und Alten-Grotkau
   
  Carl von Hund 
Carolus Eques ab Ense
1722-1776
 

Cine era freiherr von Hund und Alten-Grotkau, fondatorul Strictei Observanţe?

Reluăm un extras din discursul citit cu prilejul înmormântării sale : "În onoarea focului, măreţia sa reverendissimul Charles de Hund". Naşterea sa era atât de ilustră, déjà din timpul cruciadelor, strămoşii săi comandau corpuri de cavalerie dând dovada a cel puţin 16  domenii  de nobleţe. Primul din ramura sa avea pământuri în Silezia şi în Luzcia. El a murit către mijlocul secolului al XIV-lea. Baronul Senior Liber  Carl Gotthelf von Hund und Alten-Grotkau, moştenea prin  defunctul  său tată pământurile din  Manua, Reuten, Lieszke, Merzdorf, Beewalde, Grosschweidnitz, Dolgowitz, et Lipse şi poseda  pământurile din Unwurde şi  din  Kittlitz. El a fost consilier de stat al Majestăţii Sale Împărăteasa, consilier intim al Majestăţii sale Împăratul Charles VII, şambelan  al Majestăţii Sale Regele August III al Poloniei,  elector de Saxa, şef al Statelor din Luzacia de Sus, cavaler al Ordinului de Sfânta Ana a Rusiei.

   
  Blazonul Hund  

Charles de Hund se naşte la Manua, unul din fiefurile sale, în Luzacia de Sus, la 11 septembrie 1772, a rămas orfan la vârsta de 14 ani. Îndrăgostit de fiica  fiicei gardianului pământurilor sale (Casper Heinrich von Rodewitz), decedată la vârsta de 16 ani, el a hotărât să opteze pentru celibat. La 19 ani, studiile sale îl duc la Leipzig. Iniţiat la 20 martie 1742 la Frankfurt-pe-Main, el frecventează  Loja «  Cele Trei Ciocane » din Naumbourg.

Conform lui Saint-Germain, baronul Rod de Koenisberg şi mareşalul imperiului şi cavalerul  teutonic  von Bieberstein lau precedat pe Hund în masoneria templieră. Totuşi, prima Lojă de Strictă Obsevanţă a fost fondată în 1751 la castelul din Unwurde la îndemnul   baronului de Hund, şi cu ajutorul fraţilor Jacques et Georges Schmidt, al lui  M. de Schoenberg, toţi trei ofiţeri ai regimentului de infanterie al prinţului de Saxa, precum şi al fraţilor von Tanner şi Charles Henri Louis Jacobi. Botezată « Trei Coloane », ea simboliza astfel renaşterea şi stabilitatea noului Ordin. Între 1750 şi 1751, în cursul uneia din numeroasele primiri acordate în cartierul general din Kittlitz, Charles de Hund, « Cavaler al Săbiei » al Ordinului, primeşte vizita generalului scoţian şi eminetului mason James Keith. Acesta din urmă a influenţat probabil urmarea dezvoltării Strictei Observanţe.

   
  Biserica Trinităţii la Kittlitz,
 rebotezată de către Carl von Hund
 

Fondatorii Ordinului au lucrat în sensul unui regim masonic cu vocaţie cavalerească, un Ordin al templului restabilit şi reînnoit. A fost prezentat un plan economic prevăzând punerea în comun a bunurilor fraţilor. Se acţiona pentru a răscumpăra bunurile vechilor templieri, de a pregăti o debarcare a Stuarţilor în Scoţia, sau pentru a favoriza fundarea unui stat liber pe solul nord american ? Războiul de 7 ani (1756 - 1763) pune sfârşit acestui tip de proiect. Dacă Stricta Observanţă număra printre rândurile sale aproape toată  elita  Europei continentale( Prusia, Germania, Polonia, Austria, Italia), aristocraţi şi militari de rang înalt, Hund, gentilom pasionat, a trebuit să facă faţă profitorilor,  oportuniştilor şi escrocilor. Detractorii Ordinului nu lipseau niciodată din aşi face simţită prezenţa. Era vigilenţă, şi în rest, totdeauna de  luat în considerare.

Kittlitz cu suburbia din Unwuerd se situează aproape de Lôbau  În Luzacia de Sus Familia Hund  dobândeşte o proprietate la începutul sec al XVI-lea prin căsătoria lui  Wenzel von Hund et şi a Margueritei de Nostitz. Charles de Hund  cheltuind  averea sa pentru cauză, propune Ordinului vânzarea bunurilor sale pentru o sumă foarte avantajoasă, dar acesta refuză. El cedează atunci castelul din  Unwurde în 1769 şi terenurile sale contesei Isabella von Salmour. Charles de Hund  procedase la reconstrucţia  bisericii Sfânta Trinitate  din   Kittlitz. În această perioadă el ascunde documentele Strictei Observanţe. Intro casetă păstrată aproape de o casetă colaterală. Există multe vestigii din epoca lui Hund,  în afara castelului reconstruit în parte după incendiul din 1933, în special, capela funerară a familiei Hund, blazoanele în pereţi, biserica şi secretele ei.

Astăzi castelul este proprietatea domnului  Pohlank. Unwurde face parte din Kittlitz din ianuarie 2003.

   
  Blazon Hund (Stil baroc)  

 În 1773, la reîntoarcerea din vizitarea Lojei « Charlotte cu Trei Œillets » şi Capitolul din Meiningen, Hund căzu grav bolnav. «  În anul 1776 şi a opta zi din noiemebrie, la prima oră a dimineţii, trece la cele veşnice cu foarte multă pietate în faţa Domnului, întărit cu toate sacramentele, prea ilustrul, nobilul generosul şi iubit senior Gotthelf, baron de Hund şi de Alten-Grottkau, consilier de stat al Majestăţii imperiale, consilier privat al Ţarului Rusiei, titular al Ordinului rus de Sfânta Ioana, Cavaler al Sabiei, seniorul generos de Lipsa ,Manau et Luntenbeerwalde în Oberlausitz ».
Cronica municipală indică faptul că în apropierea morţii sale, « Hund a invitat mai mulţi membri ai orchestrei curţii de Saxa-Meiningen în preajma lui, a tras perdelele patului şi s-aîntins în sunetul muzicii calde ». Cronica mai adaugă : « însoţit de alteţa protectoare a lojei  şi suveran, tânărul duce de Saxa-Meinigen, pe atunci în vârstă de 21 de ani. Învelişul său pământean a fost dus în cortegiu solemn cu toate onorurile datorate unui superior al Ordinului, şi cu sunete de clopote, cu patru ore de traseu până la Mellrichstadt. Cortegiul funerar se desfăşură în ordinea următoare : înainte mergea pe un cal un srvitor al Fratelui Von Kebler, apoi urmau : Un atelaj cu patru cai cu valetul de cameră al defunctului, carul funebru înhămat cu şase cai, decorat cu coiful, distincţiile Ordinului,  aşezate pe o pernă de satin albastru  cu tresele de aur, sabia, lancea pavilionului şi  pintenii. Urmau numeroase trăsurişi servitori în livrea cu culorile ducelui de Saxa. La  sosirea în  Mellrichstadt, Hund a fost dus în biserica  Saint-Kilian  de numeroşi membri ai consiliului oraşului. A fost aşezat la picioarele Marelui Altar, înfăşurat în mantaua de Mare Maestru, cu crucea Ordinului, cu mâinile şi picioarele bine aranjate. La degetul inelar, inelul purtând inscripţia  N.V.I.O. Ordinul nu va fi răsturnat de nicio forţă. Nulla Vi Invertitur Ordo.

   
   Biserica Saint-Kilian de Mellrichstadt
unde Carl von Hund, a fost înhumat în 1776
 

Iată rezumate viaţa şi moartea fondatorului Ordinului Illustru al Strictei observanţe Templiere şi al Marii Loje Scoţiene. Acest om de bine, descris cu o talie mijlocie, cu o eleganţă discretă în veşminte, cu atitudini ospitaliere şi generoase, nu a declarat el însuşi în 1766. » Am servit Ordinul cu cinste vreme de 21 de ani, neglijând tot ceea ce naşterea şi nobleţea mea ar fi putut să mă pună alături de duci şi de prinţi ». Lui i se datorează de asemenea această citare asupra francmasoneriei extrase din primele reguli ale Strictei Observanţe. «  Adeziunea la franmasonerie poate proveni din îndemnuri diferite, aceste îndemnuri vor determina zelul şi conduita unui frate nou primit ». Unii vin în Ordin mişcaţi de un respect particular pe care îl resimt cu privire la acesta : ei văd aici atâţia oameni rezonabili uniţi între ei, acest lucru le place, şi ei doresc să facă parte din acest lanţ. Acesta este cel mai frumos motiv dintre toate ». Alain Bernheim scrie : «  Stricta Observanţă interoghează pentru două  raţiuni ».   Este prima dată după 1743, când tema cavaleriei nu-şimai  face apariţia în francmasonerie întro manieră generală, după discursul  lui Ramsay, ci ca o cavalerie templieră  fundament al unui sistem masonic, dar şi pentru că ea va înlocui timp de douăzeci de ani şi aproape peste tot în Germania şi Europa de Est  masoneria engleză.

Ea va rămâne un vast subiect de studiu şi de reflexie pentru istorici, o cale de urmat pentru Fraţii şi Surorile Strictei Observanţe.

 

(Photos de Peter Emrich Löbau)

 

 

1751 - STRICTA OBSERVANTA TEMPLIERA - 1995